Deznădejde
Deznădejde, dușman de moarte...
Când pătrunzi în suflet
Tulburi al meu umblet.
Pe buze îmi pui murmur...
Ștergi din piept doruri.
Rămân fără speranță,
Mă-nvălui în nesiguranță.
Tot ce-a fost clădit pe culmi,
Deznădejde, tu-mi dărâmi!
Momente frumoase ascunzi...
Nimic nu mai e bun;
Gândurile-mi sunt ”hai-hui”
Din mii, două nu aduni.
Iar clipele de rugăciuni,
Toate le-tuneci, le-alungi.
Deznădejde, mă derutezi...
Mă-apleci, mă-npovărezi,
Pe cale mă dezorientezi.
Îmi ștergi zâmbetul,
Îmi întristezi sufletul.
Credința mi-o ofilești,
De frumos, mă-ndepărtezi.
Sădești în mine regrete.
Murmur dai - și gânduri negre.
Mă-ndepărtezi de Lumină;
Mă afunzi în neputință.
Nu mai cred nici în mine,
Nici în puterile divine.
Rămân goală-n crezul meu,
Pierd nădejdea în Dumnezeu.
Deznădejde, tu mă-nlănțui
Și mă legi cu mii de lanțuri;
Îmi alungi soarele din viață,
Mi-aduci norii negri-n poartă
Ca să uit noua speranță.
Cuvintele de-ntărire,
Tu le faci amărăciune.
Doamne, alungă deznădejdea,
Aprinde iarăși încrederea!
Deznădejde-ntunecoasă,
Mi-ai alungat vara din viață.
Lipsesc rugile -arzătoare
Ce dărâmă treptele amare
Care îmi stau sub picioare,
Purtând pașii spre pierzare.
Doamne, mustră deznădejdea!
Du-o în adânca groapă
De neguri întunecoasă,
Niciodata să nu mai iasă.
Eu sunt slab dar Tu ești tare;
Nu mă lăsa în pierzare.
Vino Doamne, -n ajutor,
Nu mă lăsa ca să mor.
Întunericul fă-l soare,
Ajutor fii și salvare;
Sufletul înviorează.
Speranța să mi-o mărești,
Să urc iarăși înspre "creşti",
Unde Doamne, mă aștepți.
Ajută-mă neîncetat
Să urc treptele spre-nalt.
Sufletul vesel să-mi fie,
Plin de dor, de veșnicie.
Prin cânt, murmurul s-alung,
Mântuirea s-o port în gând.
Speranța-n Tine mereu,
Credința în pasul meu.
Să Te-nduri Doamne mereu,
De umil, urmașul Tău.
27/10/2010 ALGHERO