PROCLAM DIN NOU…

Din nou proclam convingeri ce-s mai presus de glie,
Ce-mi pot aduce-n suflet nespusă veselie
Am fost pierdut pe drumul ce duce la pierzare
Lăuntru-mi era prins de colb și nepăsare
Nu am știut ce daruri revarsă Trinitatea
Erau total distruse simțirea, demnitatea
Dar mi-a ieșit în cale Stăpânul cu iubirea
Și am simțit, îndată, cum e zdrobită firea
Și-ntreaga mea ființă văzut-a transformare
De-atunci mi-e drag cuvântul numit “descătușare”
De-atunci pătruns-a-n suflet dumnezeiasca Rază
Ce numai fericire și-ncredințări creează.
De vin filozofii ce-aduc putreziciune
Sau teorii precare ce nasc doar uscăciune
Le-nfrunt nu cu puterea ce EUL o produce
Ci cu credința vie că Cel jertfit pe cruce
M-a transferat în mediul trăirilor supreme
C-a vrut din întuneric la slavă să mă cheme
Și-ncredințat că viața nu la mormânt sfârșește
Și că-n văpaia lumii Stăpânul mă păzește
Vreau să-L urmez cu stimă nu pân’ la jumătate
Ci până la hotarul numit ETERNITATE.

gc/4 Martie, 2012