Privind spre o dimineață
De sub geana obosită
Curge-o lacrimă măreață,
Inima-mi e înveselită
Privind spre o dimineață
Glorios întrezărită
Printre raze de speranță.
Mă înalț și mă hrănesc
Îmbrăcat în haină nouă
Din sublimul cel ceresc.
Ridic mâinile-amândouă
Pe Domnul Îl preamăresc
Și vă spun acum și vouă
Că-L ador și Îl iubesc!
Sufletul meu se înalță
Către Domnul meu iubit,
Spre eterna dimineață
Când de El voi fi primit
Și-mbrățișat cu dulceață,
Să fiu veșnic fericit!
Inima mi-e supraplină
De a Duhului prezență,
De splendoare și lumină,
Și cerească acurateță.
Fericirea mea-i deplină
Și mă-nchin cu reverență
Așteptându-L să revină! Amin
Zaragoza 06/03/2012
de Ioan Hapca (Ionică)
,,Calea îngustă” Are marginile aproape dar nu-i dai de capăt până-n veșnicii.
Mai este o sora care scrie si ale ei poezi îi plac enorm se cheamă Doina Bănița ,mă bucur enorm ca prin aceasta sursa se fac treziri la viața veșnică pacea Dlui sa te însoțească peste tot .