Dor îmi e, atât de dor

Dor îmi e, atât de dor
Să mă înalț puțin, să zbor
Și să-ating încetișor
Când o stea și când un nor,
Când crestele munților,
Când cristalul mărilor,
Îmbrăcat strălucitor
De al meu bun Mântuitor.

Dor îmi e, nespus de dor
Printre stele să cobor
Și să urc încetișor,
Și cu un cânt stăruitor
Să mă învârt în jurul lor,
Să le șoptesc tuturor
Că-L iubesc și Îl ador
Pe al meu bun Mântuitor.

Da, mi-e dor, nespus de dor
De sunetul trâmbițelor
Din înaltul cerurilor
Și de corul îngerilor
Cu-a lor imn înălțător,
Când Vei coborî pe nor
Ca să-ți iei al Tău popor,
Bunul meu Mântuitor.

06/03/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)