Dragostea de mamă, nu pot s-o descriu,
Nu pot s-o cunosc, nu am cum s-o ştiu,
Nu o pot cuprinde, dar o simt şi eu
Când o văd pe mama, înţeleg mereu…

Când îi privesc ochii atât de senini,
Şi când îi văd faţa, plină de lumini,
Când îi văd jertfirea pentru fiii ei,
Înţeleg iubirea, îi simt anii grei,

Când cu bucurie, cu lacrimi în ochi,
Şi cu dăruire, grijă-avea de toţi.
Făra părtinire, ne iubea la fel:
Ne păzea de foc, ne ferea de ger.

Şi cu mâna ei, lacrima-mi ştergea,
Cu cealaltă mâna, blând mă mângâia
Iar pe fraţii mei îi sorbea din ochi
Aşa era ea… ne iubea pe toţi!

Astăzi e la fel, nimic nu s-a schimbat
Doresc în bucurie să schimb al ei oftat.
Să vin cu ascultare, să vin cu preţuire,
La nimeni n-am văzut atâta dăruire!