Năravul rău


Fost-au undeva într-un sat,
O femeie şi-un bărbat
Trei băieţi aveau şi-o fiica
Rost şi stare bunicică
Însă –aveau un rău nărav
Iuţi la fire toţi grozavi
Din nimic se aprindeau
Se certau se porecleau
Când îi dojenea vreo rudă
Nici nu vrea ca sa audă
Obiceiul învechit
Nu-i uşor de lecuit…..
Peţitori străini odată
Le veniră pentru fată
Omul merse la băieţi
Şi le spuse ia vedeţi :
Sorei voastre i-a picat
Azi norocul aşteptat
Bine seama să luaţi
Nu cumva sa va certaţi
Nu cumva sa porecliţi
Caci norocul de la voi
Fuge-apoi si vai de voi
Bine zis-au ei
Azi cuminţi vom fii toţi trei
El cu oaspeţii la masa
State-apoi de vorba-n casa
Iar femeia zor avea
Lângă vatra ea gătea
Pentru oaspeţi de mâncare
Deodată a strigat :
Lemne-aici copii un braţ
Şi surcele sa-mi căraţi
Dar copiii toţi stăteau
Gura la străini căscau
Cel mai mare in sfârşit
Către cel mic a grăit
N-auzi tu mai Burdeele
Lemne şi surcele
Asta făr-a se mişca
Înghionti pe soru-sa
Du-te şi tu făi sfrâşit-o
Că pe tine te mărita
Fata foc de supărare
Îmbrânci pe cel mai mare
Du-te şi tu mai Gură-lată
Ca tu n-ai fost niciodată
Omul cearta vrând sa-ncheie
Strigă către-a lui femeie?
Ce faci acolo Cap lai ?
Cum nu iei un băţ sa dai?
Iar femeia s-a uitat
Încruntă la bărbat
Ia mai taci măi Rupte-n coate
Ca de la tine se trag toate..
Peţitorii când auziră
O clipa nu mai statură,
Talpa-şita şi-o luară
Hai ieşind pe uşa afară
Omul şi soţia au rămas
Înlemniţi şi far de glas
Peţitorii cat au trăit
Pe la ei n-au mai venit..