Ura

Chiar și dragostea aduce
Suferință uneori
Ura-n chin amar te duce
Chiar și după ce-n trup, mori.

Dacă dragostea mai doare,
E-o durere care trece,
Ura, poate să te omoare
Și în Iad să te ferece

Unde chinuit te ține
Și te sfredelește în veci
Căci ce nu ierți, asupra-ți vine
Ca un val și-n el te îneci.

Ura îi boală grea măi frate
Și cu costuri pe măsură
Ce le tot plătești în rate,
Cu dobândă la factură!

Are abilități aparte
Care toată pacea îți fură
Și de-o lași să se dezvolte
Ai să mori curând de ură!

Cine nu-i dispus să ierte
Nicicând nu va fi iertat
Și oricât spune că iubește,
Asta nu-i adevărat!

09/03/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)