Eu cred
de Octavian Sarb
A mai murit un om, ce intamplare!?
Indiferenti ne acceptam destinul,
Ciudata viata, cum apare si dispare,
Si-n ea traim succesul si declinul.
Deci, sa mancam azi si sa bem,
Caci, maine, poate, vom muri!
“ Carpe diem” ce blestem,
Ce strica sensul “ Let it be”!
De-am aparut la intamplare,
De nu avem un Creator,
De unde-apare: De ce, oare?
Cand se mai stinge-un muritor?
De unde-apare ingrijorarea?
De unde vine: Ce va fi?
Daca in toate-i intamplarea,
De ce mai planuim o zi?
Chiar nu vedeti neconcordanta,
Si logica va e smintita?
Ca e stupida-n om speranta,
Cand intamplarea-i legiuta!
Eu cred in Dumnezeul vesnic!
Eu cred in Fiul preaiubit!
Duhul Sfant imi este sfetnic,
S-ajung in locul pregatit!
El ne-a creat c-un scop anume,
Sa fim cu El in Raiul sfant,
Si planul Lui cu-aceasta lume,
E scris in sfantul Lui Cuvant!
………………………….
A mai murit un om si cerul plange,
Daca a crezut ca viata-i simpla-ntamplare!
Ca-n iadul celui rau se strange
Multimea celor cu credinta-amagitoare!
Oradea 14 feb 2012.
A murit tatal unui prieten care are credinta ca viata este acum si aici. Poezia aceasta este strigatul gandirii mele, vis-a-vis de perspectiva aceasta. Ma rog ca ea, poezia, sa devina strigatul sufletului meu, pentru atentionarea sufletelor lor.