Doamne inima-mi deplină

Doamne inima-mi deplină
Vreau în totul să Ţi-o dau,
Dar voinţa-mi se înclină
Parcă n-ar vrea s-o predau,
Parcă-mi zice să mai stau
Că-i prea plină de rugină!

Dar Tu în Cuvântul Sfânt
Îmi spui c-aşa o primeşti,
C-o modelezi prin Cuvânt,
Că mi-o speli şi curăţeşti
Şi că zilnic mi-o-nnoieşti,
În tot ce-i sublim şi sfânt!

Şi acum Doamne întreagă
Vin cu ea pe-al Tău altar,
Ca-nceput clar să-nţeleagă
Că-n dragoste şi prin har,
Tu îi dai mântuirea-n dar
Numai celui ce-o s-aleagă,

De ce parte-ar vrea să fie
În lupta ce-o dă cu firea,
Căci în joc stă-o veşnicie,
Dar Doamne neprihănirea,
Tu-acorzi celui ce iubirea
Şi-a-nsuşit, trăind-o vie!

Flavius Laurian Duverna
09 martie 2012