Ai colindat întinse mări...

Ai colindat întinse mări croind cărare spre niciunde
Ghidat de sfera influenței plăcerii pline de zbucium,
Purtat de vânt, clătit de val și-a firii iluzorii unde,
Probând așa să-ți făurești pe placul tău destin și drum
Prin bezna rece și tăioasă a nopții necuprins de-afunde,
Dar siguranță și Liman nu ai găsit nici până acum.

Ai colindat întinse mări, spre nicăieri croind cărare...
Și-acum murdar și înfrigurat, cu suflet gol, zdrobit, prădat,
Cu pumnii plini de scrum și vânt, și-amară disperare...
Viața ta este-o epavă, ce-n larg demult s-a scufundat...

De unde să mai vină oare, vreo umbră certă de scăpare,
Să-ți scoată vasu încremenit într-un adânc neexplorat,
De-asupra apei, la lumină, plutind pe certa vieții mare?
Pierdut ți-e-n voia propriei minți, necârmuit și-neancorat...
Te-au părăsit și marinarii, furându-ți barca de salvare
Și-n bezna morții acum te zbați, în fărdelege înfășurat...

Ridică-ți ochii și-ai să vezi de-asupra apelor un Soare,
E Soarele iubirii sfinte și-a milei fără margini ce-a salvat
Mulțimile nenumărate, de vase îngropate în uitare,
Epave sfărâmate în adânc, le-a scos și le-a restaurat!

Ridică-ți ochii prin credință să capeți har și îndurare!
Că din cumplitele-ți adâncuri, din moarte-ai fost răscumpărat
Cu Preț neînchipuit de scump, nebănuit și infinit de mare
Să fii reînnoit, umplut de strălucire, prin har fortificat...
Să porți pe mări neobosit, Cereasca binecuvântare...
În slujba Veșnicului Domn, Atotstăpân și Veșnic Împărat!

11/03/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)