Cuvintele sunt prea sărace


Cuvintele sunt prea sărace
Pe Domnul să-L poţi defini,
El, ştie tot ce omul face
El, vrea să fim ai Lui copii

El, vrea pe toţi să ne aducă
Moştenitori, cu El să fim
Pe calea Lui să ne conducă
Spre nemurire, să păşim.

Să Îl primim cu bucurie
De vrem ca modelaţi să fim
El ne doreşte-n veşnicie
Cu îngerii să Îl slăvim

Stindardul drept ca să îl ținem
Şi ţinta, doar El să ne fie
Nădejdea-n Domnul să ne punem
Credinţa, să ne fie vie!

Suntem ades ademeniţi
De slăbiciunile lumeşti,
De cel rău suntem păcăliţi
Şi toate, ni se par fireşti.

Idoli, din toate noi ne facem
Din bani, mândrie şi putere
Şi dacă în păcate zacem
O facem, când credinţa piere.

Când noua ne scade credinţa
Răceala, în inimă apare
Atunci, ne pierdem biruinţa
Şi avem nevoie de iertare.

Avem nevoie de putere
Şi Duhul Sfânt ne întăreşte
Căliţi prin foc şi prin durere
Prin toate, Domnul ne vorbeste

Prin toate câte Le-a creat
El, ne conferă mântuirea
Prin darurile ce ne-a dat
Vrea să ne aducă fericirea

Credinţa noastră se căleşte
Noi suntem tari, biruitori,
Căci Domnul nostru ne iubeşte
El, vrea să fim nemuritori.


Amin

Câmpia Turzii, 2 martie 2012