Dor aprins de Veşnicie

Dor aprins de Veşnicie
Mă cuprinde neîncetat,
Şi-n inima-mi, o făclie
Drumul mi l-a luminat,
Şi pe el eu merg în sus
Să mă-ntâlnesc cu Isus!

Să Îl văd şi să-I vorbesc
Faţă-n faţă-n demnitate,
Despre dorul meu ceresc
Şi despre sfânta Cetate,
Cu porţi de mărgăritare
Şi străzi de-aur lucitoare.

Dor de Veşnicie aprins
Spre marea de diamant,
Cu-al ei luciu ce e-ntins
În splendori de amarant,
Îmi străbate fiinţa toată
Şi vreau să le văd odată!

Prin Isus, dorul ce-l am
Cred că mi se va-mplini,
Şi-atunci tot ce nu ştiam
Despre taine cum vor fi,
Prin Duh vor fi-analizate
Şi spre slava-I cercetate!

Flavius Laurian Duverna
15 martie 2012