Nu ştiu ce îmi rezervă mâine,
De-o fi să plec sau mai rămân,
Nu ştiu cât mai rămân pe glie,
De-o să mai stau, sau mai amân,
Plecarea mea în veşnicie.

Dar ce spun eu, ce amânare,
Ca să decid, cine sunt eu?
Sfârsitul meu doar Domnul ştie
Şi timpu-l ştie Dumnezeu,
Când voi pleca pentru vecie.

De-aceea stau în meditare,
Privesc în jos, privesc în sus,
Mă uit în urmă şi-nainte,
Tot ce-mi oferi, accept supus,
Căci Tu-mi eşti Domn şi-mi eşti Părinte.

Mă cercetez în duh şi-n fire
Şi caut să văd dacă-s greşit,
Mă lupt să fiu o torţă vie,
La Tine-alerg de-s ispitit,
Căci Tu-mi eşti far şi eşti făclie.

Of, Doamne Sfinte, câte doruri
Şi câte vise-n mine plâng,
Măcar o clipă Te arată,
Cuvântul Tău în suflet strâng,
Eşti o Fiinţă minunată!

Isus Cristos este limanul,
M-am ancorat în El deplin,
De bate vântul, de-i furtună,
De viaţa-i trudă şi e chin,
Domnul îmi este “Vestea Bună”.

Nu ştiu ce îmi rezervă mâine,
De-o fi să plec sau mai rămân,
Încerc s-aduc o alinare,
Să luminez pe cel păgân,
Să nu se-ndrepte spre pierzare.

Iar pentru cei ce-au gustat Harul
Şi se găsesc în suferinţi,
Înalţ spre ceruri zi şi noapte,
A mele rugăciuni fierbinţi,
În vorbe plânse şi în şoapte.

Priveşte Doamne omenirea,
Ascultă glasul ei pierdut,
Mai dă o şansă celui care,
Se tânguie când e căzut
Şi umilit, cere iertare.

Nimeni nu ştie mersul vremii,
Doar Cel ce toate le-a creat,
Mai e puţin şi Domnul vine,
Eşti credincios, dar eşti salvat?
Te-ntreb prietene pe tine.

Nu ştii ce îţi rezervă mâine,
De-o fi să pleci sau să rămâi,
Nu ştii cât mai rămâi pe glie,
Te rog primeşte-L mai întâi,
Pe Cel ce este Apa Vie!

Nimeni nu ştie mersul vremii,
Dar pot să-ţi spun încredinţat,
Că orice-n viaţă s-ar ivi,
Isus e barca de salvare
Şi drumul tău spre veşnicii!

15/03/12, Barcelona-Lucica Boltasu