Cândva odată

Cândva odată ţi-a bătut,
La poarta inimi cea rece
Chiar, El Isus Mântuitorul,
Dar tu L-ai lăsat să plece
Tu nu L-ai vrut pe Salvatorul,
Când El la poarta ţi-a bătut.

Cândva odată te-a strigat
Să ieşi din lumea blestemată
Dar şi atunci L-ai refuzat
Căci îţi plăcea pe calea lată
Şi astfel tot mai ruinat
Trăiai în lumea cea stricată

Cândva odată ţi-a vorbit
Prin boală şi o suferinţă,
Dar tu ai zis că s-a întâmplat,
Şi nici atunci cu pocăinţă
Nu ai venit să fi iertat,
Continuând să mergi tot în păcat.

Cândva odată a-i ascultat
Mesajul evangheliei clare,
Dar nu l-ai vrut şi l-ai respins
Tu n-ai nevoie de iertare,
Tu crezi mereu şi eşti convins
Că nu eşti un păcătos prea mare.

Cândva odată o să plângi
În gheena blestemată,
Dacă continui să-l respingi
Şi tot îl laşi la poartă.
Primeşte-l azi şi-o să câştigi,
Salvare în dar şi fără plată.

Cândva odată o să cânţi
Cu îngeri şi cu serafimii,
Dacă inima doar Lui i-o dai
El te primeşte şi te iartă,
Şi vei trăi pe veci în rai
O veşnicie toată.

Cândva odată o să spui
Ce bine a fost odată,
Că inima Lui i-am predat
Şi sunt pe veci eliberat,
De povara neagră de păcat
Şi haina mi-e curată.

Cândva odată o să zbori,
Dacă tu azi o să-l primeşti
El te va lua atunci pe nori,
Mireasa Lui să te numeşti
Numai în veşnici sărbători,
Şi-n bucurii cereşti o să trăieşti.