„Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”" (F.A. 16:31, b)

Am vrut să tac, să plec cât mai departe,
Când am văzut cum te complaci în rău,
Doi paşi am mers, dar m-am oprit deoparte ,
Căci n-am putut fugi, de dragul tău.

Dacă-aş pleca şi te-aş lăsa în noapte,
Cu siguranţă mâine m-aş căi,
Căci Duhul Sfânt îmi spune-n blânde şoapte,
Să nu te las în valea plângerii.

Eşti înţelept în felul lumii-aceste,
Dar eşti pierdut pe drumul tău de-acum,
Te-ntoarce din pierzare, te căieşte,
Căci viaţa ta de-acuma e doar fum.

Toţi vom pleca atunci când va fi ceasul,
Să ne-ntâlnim cu Tatăl Dumnezeu,
Depinde doar de tine ca popasul,
Să fie-un loc de cinste-n cortul Său.

Nu te-amăgi crezând că bunătatea,
Ce o revarsă Tatăl pe pământ,
Va-nlătura păcatul, căci dreptatea,
La fel e-un atribut al Celui Sfânt.

Sau poate te-ai gândit că-n veşnicie,
Va sta alături păcătos şi sfânt,
Isus ne-a dat izvor de apă vie,
Când a facut cu Tatăl legământ.

Frica de Domnul e înţelepciune,
Înţelepciunea lumii nu-i de ajuns,
Apleacă-te acum în rugăciune,
De Duhul Sfânt, tu lasă-te pătruns.

Mai este har, nu sta în nepăsare,
Se-apropie clipa, marea întâlnire,
Când vom vedea pe Mirele, în zare,
Purtând cu El a cerului sclipire.

Nu pot să tac, am o menire-n lume,
Să răspândesc lumina pe pământ,
La Golgota eu am primit un nume,
Sunt un copil al Tatălui PreaSfânt.

Cărarea care duce către ceruri,
Adesea-i presărată cu suspine,
Dar îmi înalţ spre cer a mele doruri,
Căci ştiu că Dumnezeu este cu mine.

Am vrut să tac, să plec cât mai departe,
Când am văzut cum te complaci în rău,
Doi paşi am mers, dar m-am oprit deoparte ,
Căci n-am putut fugi, de dragul tău.

Nu am plecat, nu te-am lăsat în noapte,
Cu drag spre veşnicii te-am îndrumat,
Mai este har! Duhul în blânde şoapte,
Îţi spune:”Ai crezut şi eşti salvat!”

16/03/12, Barcelona- Lucica Boltasu