De ce erai in alergare cand El iti spuse:"Stai"
De ce cand mana sta intinsa te prefaceai ca n-ai?
De ce in nopti de El pazite nu-ti plecai capul jos
Si-ajungi sa-ti pese doar de tine si nu doar de Hristos.

Te vad c-alergi tanjind spre lume cu bratele deschise,
C-amarnic te atrage lumea cu usile-nterzise.
Si lepezi fara suvoire a Domnului scapare,
Caci ti se pare pocainta povara cea mai mare.

N poti sa stai in rugaciune cand gandul nu-i cu tine,
Dar te avanti in valul rece si apa nu te tine.
Si vrei sa gusti ce azi e dulce,dar maine te omoar
Caci savurezi pacatul lumii ca pentru prima oara

Asa e lumea ca o mreaja ce sta in asteptare,
Ca omul fara hotarare sa nu aiba scapare,
Ca tot ce misca se ajunga doar duhuri chinuite,
Ca tot ce sufla sa se-nchine iubind chipuri cioplite.

Nu crezi ca Domnul cu putere iti poate da scapare
Cand vezi pacate la tot pasul si mreaja tot mai mare,
Cand toti te cearta ca n-ai sanse si nu mai ai credinta
Rugandu-te s-acuzi pe Domnul ca nu-ti da biruinta.

Vezi pocainta o povara si simti ca n-o poti duce,
Gandeste-te la pocainta care-a muri pe cruce.
Abia atunci cand esti lumina spalata de noroi
Vezi pocainta ce mai dulce povara pentru noi!