Nu te-ndoi în mersul vieţii!

Nu te-ndoi în mersul vieţii
Cănd apar cercări în cale,
Roua scumpă a dimineţii
Cade peste iarba moale,
Stropii reci o-nviorează,
Frunzele-i toate vibrează!

Nu te-ndoi pe-a vieţii cale
Când din nori apar furtuni
Şi vânturi suflă-n rafale,
Tu te-ndeamnă să-ţi aduni,
Toate forţele-n voinţă,
Ca să mergi spre biruinţă!

Nu te-ndoi pe drumul sfânt
De-ar bântui chiar uragane,
C-orice urgie pe pământ
Cât s-ar dezlănţui în toane,
Viaţa ta-ţi va fi păstrată
'N cartea vieţii fiind notată!

Nu te-ndoi-n calea credinţei
Când la tot pasul ai ispite,
Căci laurii albi, ai biruinţei,
Cununi ce-au fost făgăduite
Vor primi-n dar toţi acei,
Ce-au stat în jarul dragostei.

Flavius Laurian Duverna
16 martie 2012