De ce-s atâţia spini pe cale,
Atâtea lacrimi şi suspin?
De ce ni-e teamă şi ne doare
Când vânturi bat şi valuri vin?

De ce altarul de-nchinare
E rece-acum şi pustiit,
Şi nu se-nalţă osanale
Spre Cel ce-atâta ne-a iubit?

De ce în odăiţa noastră
Aşa puţin îngenunchem,
Şi nu privim spre zarea-albastră?
Şi nu stăm noaptea să veghem?

De ce-n biserici tot mai rar
Se-aude vocea Lui Isus?
Cei ce vorbesc nu mai au har...
Spun de la ei ce au de spus!

De ce Iubirea ce odată
Ardea în inimi ca un rug,
Se stinge-ncet...e alungată...
Şi-atâtea temeri o ajung?

De ce atâta suferinţă,
Atâtea lacrimi şi dureri?
Atâta lipsă de credinţă...
Atâta lipsă de puteri?


O...adă Doamne-nviorare
Şi lasă Duhul Tău cel Sfânt
Să ne ridice în lucrare,
S-avem putere din Cuvânt!

Să ne întoarcem către Tine,
În viaţa noastră să rămâi!
Şi Te rugăm cu-nflăcărare
Redă-ne dragostea dintâi!!! Amin!

Vulcan-16-03-2012
Mary