Primaveri
de Octavian Sarb

O noua primavara se arata,
Ea seamana cu celelate,
Natura pare neschimbata,
In partile de jos si-n partile inalte.

Aceleasi ritualuri se petrec,
Si tot ce are viata inverzeste,
Cand soarele se-apropie discret,
Caldura si lumina lui le risipeste.

La fel, si oamenii ce-s vii,
Cand raza Lui ii lumineaza,
Si-aduc aminte ca-I sunt fii,
Si roada lor se-ndestuleaza.

Dar, cei ce-s morti, raman la fel,
Uscati, anosti, fara culoare,
Si, n-au pe lume nici un tel,
Ce-aduce slava viitoare.

Ci, totu-i trist in jurul lor,
Ca o planeta fara viata,
Dar, cine stie, poate-un dor
Va fi un mugur de speranta.

Oradea 28 feb. 2012.