Cine sunt eu pe altul ca să judec ?
Autor:
Florența Sărmășan
|
Album:
Să fim așa cum vrea Isus!
|
Tematica:
Trezire si veghere
Resursa adaugata de florenta.sarmasan in 18/03/2012
Resursa adaugata de florenta.sarmasan in 18/03/2012
Cine sunt eu pe altul ca să judec?
Cine sunt eu pe altul ca să judec?
O etichetă proastă să îi pun?
De ce la fapta altuia să cuget?
Şi numai rău, de altul ca să spun?
De ce să fiu atâta de tăioasă
Cu acela care este ca şi mine?
Când pentru altul viaţa e frumoasă
Şi-ar vrea trăind-o, să îi fie bine?
Aşa credeam în timpul de neştiinţă
Când încă nu-L primisem pe Isus,
Doar în puterea mea aveam credinţă
Şi mă gândeam mereu, să fiu mai sus.
Iar gândul, îmi stătea tot la mărire
La viaţa scumpă şi la traiul bun,
În lux ca să trăiesc și-n fericire
La nimeni, nu-mi plăcea să mă supun.
De sacrificii, nu vroiam să aud
Iar milostenii, nu vroiam să fac
Să văd necazuri? Îmi părea prea crud
Şi preferam mai bine, ca să tac.
Fapte de caritate nu făceam,
Necazul altora, nu mă mişca,
Indiferenţa, eu o abordam
Şi îmi părea că-i mai corect, aşa
Chiar la nimica nu participam
Si nu-mi păsa de aceea care n-au,
În forţa banilor mă încredeam
Şi rar se întampla, cuiva, să dau.
Doar eu eram persoana preferată
De bine, mă gândeam ce să mai fac?
Nu acceptam părerea niciodată
La nimeni, nu voiam să-i fac pe plac
Dar, mila Domnului m-a copleşit
Şi Duhul Sfânt în mine a lucrat,
Pe Domnul l-am aflat şi l-am primit
Inima mea, de îndată I-am predat.
Îl am pe El și ţine loc de toate
Nu L-aş lăsa, orice dar aș primi,
Nimica fără El, nu se mai poate
Şi am să Îl iubesc, cât voi trăi!
El m-a schimbat, nu mai sunt cum am fost
M-am transformat, alt om am devenit
Prin El, în viaţă mi-am găsit un rost
Prin sângele Lui sfânt, m-a mântuit.
Amin
Câmpia Turzii, 6 martie 2012
Cine sunt eu pe altul ca să judec?
O etichetă proastă să îi pun?
De ce la fapta altuia să cuget?
Şi numai rău, de altul ca să spun?
De ce să fiu atâta de tăioasă
Cu acela care este ca şi mine?
Când pentru altul viaţa e frumoasă
Şi-ar vrea trăind-o, să îi fie bine?
Aşa credeam în timpul de neştiinţă
Când încă nu-L primisem pe Isus,
Doar în puterea mea aveam credinţă
Şi mă gândeam mereu, să fiu mai sus.
Iar gândul, îmi stătea tot la mărire
La viaţa scumpă şi la traiul bun,
În lux ca să trăiesc și-n fericire
La nimeni, nu-mi plăcea să mă supun.
De sacrificii, nu vroiam să aud
Iar milostenii, nu vroiam să fac
Să văd necazuri? Îmi părea prea crud
Şi preferam mai bine, ca să tac.
Fapte de caritate nu făceam,
Necazul altora, nu mă mişca,
Indiferenţa, eu o abordam
Şi îmi părea că-i mai corect, aşa
Chiar la nimica nu participam
Si nu-mi păsa de aceea care n-au,
În forţa banilor mă încredeam
Şi rar se întampla, cuiva, să dau.
Doar eu eram persoana preferată
De bine, mă gândeam ce să mai fac?
Nu acceptam părerea niciodată
La nimeni, nu voiam să-i fac pe plac
Dar, mila Domnului m-a copleşit
Şi Duhul Sfânt în mine a lucrat,
Pe Domnul l-am aflat şi l-am primit
Inima mea, de îndată I-am predat.
Îl am pe El și ţine loc de toate
Nu L-aş lăsa, orice dar aș primi,
Nimica fără El, nu se mai poate
Şi am să Îl iubesc, cât voi trăi!
El m-a schimbat, nu mai sunt cum am fost
M-am transformat, alt om am devenit
Prin El, în viaţă mi-am găsit un rost
Prin sângele Lui sfânt, m-a mântuit.
Amin
Câmpia Turzii, 6 martie 2012
Domnul sa ne dea putere și biruință!
Statistici
- Vizualizări: 1904
- Export PDF: 13
- Favorită: 3
- Comentarii: 3
Opțiuni
Eclesiastul 8:5 Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea, şi judecata.
O poezie deosebită prin subiectul ales, cu rimă perfectă, dar cu o neclaritate în ceeace priveşte primele două strofe, care constituie un paradox prin concepţia cuprinsă în ele şi resutul poeziei. Poate gândi cineva care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, în sensul întrebărilor din strofele menţionate? Mai degrabă nu! Numai o minte luminată de Duhul Sfânt poate să ridice asemenea întrebări. Afirmaţia din primele două versuri ale strofei a treia, că ,,în timpul de neştiinţă" credeaţi astfel, şi în continuare până la strofa a şasea, pare să anuleze cele două strofe de la început, pentru că într-adevăr, ele cuprind cugetările unei inimi fireşti, neluminată. Cred că ar trebui să corectaţi poezia în aşa fel ca să se poată înţelege care este gândirea unei inimi fireşti, şi care, a unei inimi luminate de Duhul Sfânt. S-aveţi multe binecuvântări cereşti!