E greu să mergi pe calea îngustă
De unul singur este greu,
Cînd eşti zdrobit de-a vieţii crustă
Nădăjduieşte-n Dumnezeu!
La El îţi este ajutorul
Cînd tulbur este duhul tău
De gemi necurmat strigă Mîntuitorul
El i-a deznădejdea din sufletul tău.
Îţi arde inima în tine
De-un foc lăuntric eşti distrus
Chemă-L pe Isus, căci El vine,
Şi fii cu dragoste supus.
De eşti mustrat de al tău cuget,
Că fapte rele ai săvîrşit,
Tu cu ardoare, fără preget,
Roagă-te Celui fără sfîrşit!
De e vicleşug, rareori nedreptate,
În treburi faţă de fratele tău,
Strigă şi-atuncia, Părinte-ndurate,
Ai milă şi-n asta de sufletul meu!
De te-ngrijorezi de orişice lucru
Şi mult te frămînţi pentru ce e mărunt,
Adu cererea ta la tronul cel sacru,
Roagă-te, cere şi fii mulţumit.
De faci multe lucruri din duhul de ceartă,
De slavă deşartă de-ai fost copleşit
Învaţă de la Isus a smereniei artă
Stăruieşte să fii ca şi El umilit.
De-ţi iese cuvinte stricate din gură,
Te mînii, şi cîte-o minciună mai spui,
În vorba urîtă există doar ură,
Iar Domnul din slavă cu tine-atunci nu-i.
Dezbracă-te astăzi de ce-i vechi în tine,
Şi care te strică cu pofte lumeşti,
Înoieşte duhul minţii cu bine,
După chipul Domnului azi să trăieşti.