A treia zi

În Ierusalim e linişte deplină,
E noaptea spre a treia zi
Doar ucenicii mai suspină,
Isus e mort şi nu ştiu ce va fi.

Când zorii dimineţii se arată,
Pornesc femeile la mormânt
Era un dor ca să-l mai vadă,
Pe Domnul lor ce zace în mormânt.

Dar Isus înviase şi ele nu ştiau,
Mormântu-i gol, cu doar fâşii rămase
Aşa văzură ele, şi tot se întrebau,
De ce nu-i Isus? Ce oare se întâmplase?

Femeilor le spune îngerii in alb îmbrăcaţi:
De ce căutaţi pe Cel ce este viu
Între cei morţi şi îngropaţi?
El nu e aici! A-nviat! E viu!

Cu vestea bună ele aleargă,
Spunând la ucenicii adunaţi:
Isus e viu! Dar nu puteau să creadă,
Căci a lor ochi erau întunecaţi.

Dar Isus înviase cu adevărat,
Pe rând la toţi se arătă în zile ce-au urmat
Chiar şi lui Toma şi lui Petru s-arătat,
Ca toţi în El să creadă că a înviat.