Voi ce treceti pe langa mine
si imi priviti chipul tacut
Puteti oare a-mi intelege
greul amar, chinul durut?
vedeti ca dupa-nfatisare
este o inima-ncercata?
un suflet care cumplit geme
si-o viata grea si zbuciumata?
Multe cuvinte sunt nespuse
in viata-mi ce e-asa de cruda!
Sunt multe lacrimi ce in taina
obrajii si podeaua uda.
Sunt multe valuri ce-nspaimanta
si-nfrica inima-mi ranita;
furtuni ce sufletul ingheata,
iar eu devin tot mai lovita
Doar Dumnezeu! El totul vede
si cantareste rana mea.
El, numai El ma intelege.
Doar mana Lui ma va salva!
Isuse, Domnul vietii mele
Cand vezi povara ca-i prea grea
Ridic-o in bratele Tale
caci singura n-o pot purta!
Chiar cei ce-mi sunt mereu aproape
nu inteleg durerea mea.
Nu stiu de ce sunt intristata,
de ce plang si suspin adesea.
Dar Tu-mi cunosti viata toata.
La Tine vin sa ma-ntelegi.
Ai mila Tu de mine, Doamne,
si ranile sa mi le legi.
Din untdelemnul Tau mai toarna
un strop peste acest zaduf.
Si-a mele lacrimi numarate
aduna-le-n al Tau burduf!
Fii mangaiere-n incercare
si usurare-n ceasul greu!
Isus, alin si vindecare
Ramai mereu Pastorul meu!
Găsesc foarte reușită această poezie, cursivă, ziditoare și plină de realism și sinceritate, într-o expresivitate a vieții foarte clară, practică și unică. Mult succes și inspirație divină în continuare și Domnul Dumnezeu să reverse har și binecuvântare peste tine și familia ta.