"... seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia." (Psalmul 30:5)

Viaţa din ceruri e cu mult mai bună,
Decât tot ce primeşti pe-acest pământ,
Orice-ţi oferă glia, e-o arvună,
Nimic nu se sfârşeşte la mormânt.

Cu toate-acestea, tot ce omul face,
Este o luptă, teamă-i-e de moarte,
De e bolnav şi-n suferinţă zace,
Se roagă să trăiască mai departe.

Deşi cunoaşte că-i cu mult mai bine,
Acolo sus, în plaiul minunat,
Se-agaţă de viaţă şi-n suspine,
Imploră să nu fie încă luat.

Mai spune dacă e în suferinţă,
Că Domnul Dumnezeu S-a mâniat,
Unde e oare marea lui credinţă,
S-a-ntors el la Isus cu-adevărat?

Apoi, cuprins de-adâncă remuşcare,
Se încovoaie ca o trestie-n vânt
Şi pe genunchi, cerând din nou iertare,
Îi mulţumeşte Tatălui Preasfânt.

A vrut Isus puţin să-l umilească,
Dar suferinţa i-a fost temporară,
Mândria începuse ca să-i crească
Şi se umplea încet, încet de-ocară.

De-aceea Domnul, în a Sa-ndurare,
A corectat tot ce a fost greşit,
Dar suferinţa l-a făcut mai tare,
Pe om şi prin Isus, a fost sfinţit.

Adeseori ne întrebăm, pe cale,
De ce exită-atâtea suferinţi,
De ce-s îngaduite-atâtea boale,
În astă lume, chiar şi printre sfinţi?

Domnul priveşte-n inima ta frate,
El vede dacă ţii ceva ascuns
Şi nu aceptă falsuri, surogate,
De-aceea neputinţa te-a ajuns.

Acum în ceas de mare cercetare,
Acceptă binecuvântări de sus,
Căci din iubire, ai primit iertare,
De Duhul Sfânt te lasă azi condus.

Ne-aşteaptă-n cer o viaţă viitoare,
Plină de slavă lângă Domnul Sfânt,
Un loc umplut de magică splendoare,
Ce nu găsi-vei nicicând pe pământ.

Îndreaptă-ţi azi privirea şi cărarea,
Să-ţi fie viaţa plină de Isus,
Nu dispera, în El este salvarea,
Chiar dacă simţi că viaţa ţi-a apus.

Ce poţi visa mai mult astăzi creştine,
Chiar dacă plângi, curând se va sfârşi,
Isus muri pe cruce pentru tine,
Să poţi intra şi tu în veşnicii.

Fii pregătit, când vei pleca Acasă,
Să fii curat, să faci doar voia Sa,
Domnul a spus că nicicând nu te lasă,
„Eu sunt cu voi, acum şi pururea!”

24/03/12, Barcelona- Lucica Boltasu