Să îl iubim pe aproapele nostru


Pe cel ce ni-e aproape noi să îl ascultăm
Când o durere adâncă, în suflet îl răneşte
Şi să fim buni la suflet, răbdare să avem
Când cel ce e-n necaz, oful ne povesteşte

Respectul cuvenit mereu să-i arătăm
Necazul lui sa fie, chiar şi al nost necaz
Când ajutor ne cere din inima să-i dăm
Pe calea lui Isus, să fie veşnic treaz

Pe calea disperării nicicând el să nu cadă
Să ştie că necazu-i un test de încercare
Pentru Satan cel crud ca să nu fie pradă
Orice problemă-n viaţă are şi rezolvare

Noi suntem buni creştini care mereu pretindem
Că mergem doar pe calea cea dreaptă a lui Isus
Să-l ajutam mai bine şi mâna să-i întindem
Iubire s-arătăm, cum Domnul nost ne-a spus

De este slab pe cale în încercarea lui
Noi prieten să îi fim şi să-i fim ajutor
Să cerem îndurarea şi mila Domnului
Căci de-L avem pe Domnul, e totul mai uşor

Şi în necazul mare care îl înconjoară
Să chibzuim mai bine, ca să-i fim de folos
Să-l poată depăşi şi mai puţin să-l doară
Să ne gândim ce-am face, de-ar fi necazul nost?

Gândirea aceasta trebuie oricui s-o aplicăm
Ca să împlinim porunca cea sfântă a lui Isus
Aproapelui iubire, cu dragoste să-i dăm
De cade la pământ, sa vrem să-l ţinem sus

Reazem să-i fim, de jos din praf să-l ridicăm
Şi ajutorul nostru să-l simtă, sa îl vadă
Noi, doar pe Domnul Vieţii Isus, să Îl urmăm
Văzând a noastre fapte cel ce-a căzut, să creadă

Că noi suntem copiii Acelui Preaînalt
Şi pentru al nost păcat al Său Fiu s-a jertfit
Şi nu a pregetat, chiar El morţii s-a dat
Ca noi să înţelegem, cât de mult ne-a iubit

Cel care-i lângă noi atunci o să înţeleagă
Că bunul nost Isus şi pe el Îl iubeşte
A noastre fapte bune, el trebuie să le vadă
A noastră comportare, e sigur că-l zideşte

Necazul o sa treacă şi îşi va aminti
De gestul de nobleţe ce i l-am arătat
Chiar de n-ar recunoaşte în inimă va ştii
De dragostea purtată, de ajutorul dat

Chiar cei ce au mândrie şi nu pot recunoaşte
Că fără ajutor ar fi fost dărâmaţi
Vor afla de Isus şi atuncea vor cunoaşte
Că Domnul nost ne cere, cu toţii să fim fraţi

Ca dragostea frăţească, iubirea adevărată
E o putere mare ce nu poate cădea
E ca o alianţa, condusă, controlată
Şi prin iubire totul, se poate rezolva

Iubirea e puterea ce toate le învinge
E arma care Domnul ne-a dat-o să răzbim
Şi orice ar fi pe lume, ea potoleşte, stinge
Şi de avem iubire, cu Domnul o să fim

Să n-aşteptăm răsplată când dăruim iubire
Şi aşa pur şi simplu s-o dăruim, că vrem
De vrem recunoştinţă, avem dezamăgire
Răsplată pentru toate, de la Domnul avem

Acolo avem comoara, în ceruri la Isus
Nu pe acest pământ care-i plin de păcate
Şi ţinta noastră-n viaţă să fie tot mai sus
Să ne sfinţim aici, ca să scăpăm de toate

Şi orice faptă bună la Ceruri să se ştie
Răsplata s-o primim, de la Hristos Isus
Cununa scumpă a vieţii, pe capul nost să fie
Şi toţi să fim primiţi, în Cer la Tatăl sus.

Amin

Câmpia Turzii, 20 martie 2012