În încercare stau de-o vreme
dar mintea încă-mi este trează
chiar dacă tot lăuntrul geme
în taină inima-mi veghează.

Privesc spre buza depărtării
si nu văd ajutor venind…
chiar dacă pradă sunt uitării,
aleg să stau în post, slujind.

Nu stiu ce mă aşteaptă mâine,
nici lupta ce o sa fie dusă
nu ştiu de voi avea o pâine
însă aleg ISUS, să-Ti fiu supusă!

Nu este simplu-n încleştare
când eşti zdrobit nu e uşor
când sufletul amar te doare
şi vezi nadejdile cum mor.

Când ce cladit-ai cu migală
se spulberă-ntr-o clipa doar,
iar duhuri rele de îndoială
îţi picură-n adânc amar.

Când deznădejdea dă târcoale
cu valul ei de ceaţă dens,
iar duhuri vin ca să doboare
pericolul fiind imens

atunci se vede cât de mare
este credinţa ce-o afirmi
când rău zdrobit în încercare
de Dumnezeu nu te dezici.

Crezând că dincolo de încercare
Cel ce veghează e Isus
luptând, veghind, privind în zare
şi rămânând un rob supus.

Zalau 25 Martie 2012