Am ramas un suflet gol si trist printre suspine,
Cu aripile frante'n zbor...plecam spre nicaieri,
Am ratacit crezand ca vin Isus spre Tine...
Nu Te-am regasit caci totul...e la fel ca ieri.


Am gresit, Isuse, atat de grea imi e povara!
De ce n'am asteptat cand Tu mi-ai spus?
De ce am incuiat fara sa vreau camara?
Inca caut in viata mea un meritat raspuns.

Nu Te-am pretuit desi citeam si ma rugam,
Cuvantul Tau imi parea atat de clar si afirmat,
Luam din el ce vroiam sa aud, ce vroiam sa am,
Dar nu ce Tu-mi spuneai Isuse...cu adevarat.

Cu lacrimi imi aduc aminte de intaia oara,
Cand pe genunchi m-am pus, plangand..
Am avut cea mai mare si de pret Comoara...
Un dor arzand si cel mai sincer, tainic gand.

"Nu e nimeni, nu-i nimeni ca Tine Isus...!"
Ce cantare dulce, cat am plans in ziua aceea
Cand am aflat ca Ma iubesti, ce pace Mi-ai adus,
Doar Tu Isus Mi-ai curatit cu-n mare pret aleea...

Ce vremuri...ce iubire, ce fericire aveam atunci!
Te-aveam pe Tine, cat as vrea sa fiu din nou copil.
Desi eu am uitat de Tine, Tu niciodata n-o s-arunci,
Cu noroi in mine, Tu esti Dumnezeu din cer senin.

Pot sa te prind din nou de mana, Tatal meu?
Pot sa vin cu inima-mi pagana,aici la pieptul Tau?
Stiu ca poti sa ma schimbi,stiu ca imi va fi greu,
Dar voi lupta caci vreau sa inlatur orice rau,
Din viata mea...