Cât de minunată-i viața
Fără vreo descurajare...
Ce frumoasă-i dimineața
Primăveri-n cânt și soare
Când ți se răsfață fața
În har și binecuvântare.

O, ce scumpă e credința
Prin care trăiești sub soare
Desfătându-ți toată ființa
Prin Lumină și splendoare,
Încununat de biruința
Sfinte-i vieți nemuritoare.

Dar vin și zile mai amare
Stăpânite de bobleața
Forțelor distrugătoare
Ce te învăluie în ceața
De pesimism și disperare
Care-ți amărăște viața...

Când te vezi în chilimoața
Unor dureri sfâșietoare,
Tare-ți se întristează ființa!
Când ceva iubit îți moare
Ți se spulberă dorința
Și puterea încrezătoare...

Și-atunci, toată biruința
Îi sufocată de încercare
Și-ți devine grea voința,
Zbuciumată, apăsătoare
Întunecându-ți elocința
Vieții în ziua următoare.

Greu e fără de speranța
Blândă și mângâietoare
Că-i totuși eternă viața,
Nu-i moartea învingătoare
Și ne-așteaptă dimineața
Eternei vieți nemuritoare.

Doamne mărește credința
Acelora ce-n disperare
Li s-a prăbușit voința
Și puterea încrezătoare,
în faptul că au biruința
Prin jertfa Ta izbăvitoare!

Doamne, dă-le iscusința
De-a se dedica în lucrare!
O, alungă-le Tu suferința
Și-orice abur de-ntristare
Ce le-a întunecat ființa
în zilele de grea încercare!

Arată-Ți iar bunăvoința
Și Puterea-Ți creatoare
Care ne-a întocmit ființa,
Să putem sta în picioare
Căci aceasta ni-i dorința
Să fim tari și-n încercare!