Petalele-ţi farmecă ochii
Cu rozoviul lor parfum,
Iar de răscoala Babei Dochii
Noi am uitat demult de-acum.

Vântul cu-aripi împotmolite
Printre boboci şi printre flori
Dă cu ocheade uluite
Spre trâmbiţarea de cocori.

Iar norii se opresc din cale
Tot hârjonindu-se poznaşi
Văzând cu bucurie-n vale
Atâtea mii de nouraşi.

Culoare strigă pe culoare,
Nuanţele curcubeiesc
Te potopeşte în splendoare
Şi viaţă raiul pământesc.

În orice colţ viaţa începe
Să răbufnească însutit
De la lărgimile de stepe
Până la muntele albit.

Nu poţi întregu-a înţelege,
Nu poţi puţinu-a lămuri
Furtunii-acestei peste lege
Din care nu vrei a fugi.

Ci ai dori a te cunoaşte
Cu suflet şi cu duh aprins
În veşnicia de la Paşte
Şi-n a lui Dragoste cuprins.