Când soarele îşi stinge şi ultima văpaie
Şi-ncep să se aprindă pe cer steluţe, mii,
Eu, mă retrag din nou la mine în odaie,
M-aplec în rugăciune şi Te aştept să vii!

În inimă zidesc altar de închinare,
Pun piatră peste piatră, cuvânt peste cuvânt,
Te rog să-mi fii Isuse aici, un veşnic soare,
Să nu mă rătăcesc în beznă pe pământ!

Te rog prin Duhul Sfânt să-mi cercetezi fiinţa,
S-aduci înviorare în trupul obosit,
În lupta cea mai grea să capăt biruinţa,
Căci Tu eşti Stânca unde sunt veşnic ocrotit!

Din nou se lasă seara peste lume...
Se sting pe rând lumini...e linişte deplină...
Eu îmi aplec genunchii sfios, în rugăciune:
"Rămâi cu noi Isuse, în noaptea ce-o să vină!" Amin!

Vulcan-30-03-2012
Mary