Viaţa mea-i o picătură în a timpului ocean,
O scânteie ce se-aprinde pentru-o clipă, apoi moare...
Sunt un fir de praf pierdut, dus de vânt spre nicăieri,
Ce l-ai luat în palma Ta şi l-ai transformat în soare.

Sufletul mi-e dor ce arde după Plaiurile Sfinte,
După Patria promisă, cunoscută din Cuvânt...
O, ce dulce fericire voi simţi când înspre ceruri
Voi zbura cu al meu Mire de aici de pe pământ!

Am fost tină mişcătoare, rătăcit pe-al lumii drum
Când, cu dragoste Isuse, m-ai chemat la pieptul Tău!
Azi mi-e inima o harfă ce-Ţi înlţă osanale
Căci m-ai curăţat Părinte şi sunt fiu de Dumnezeu! Amin!

Vulcan-01-04-2012
Mary