Din pruncie,mi-ai lipsit


Mamă mult tu mi-ai lipsit
De când am fost mic copil
De mine mult te-ai dezlipit
Şi-am rămas suflet umil.

Mamă,eu nu te condamn
De copilăria mea
Dar întreb aşa în gând,
-De ce-i scumpă dragostea?

Mi-am dorit să fiu cu tine
Şi la bine şi la greu
Dar...,te-ai depărtat de mine
De ce? ştie..., Dumnezeu!

Eu putere n-am avut
Eram mamă..., mititică
Să te mângâi,să te ajut
Când ai fost tu necăjiită!

Acum este prea târziu
Iubirea s-o mai primesc
Sufletul nu-ţi mai e viu
Ca să cred că te-ntâlnesc.

O mama mea,mult am dorit
Să te am aici cu mine
Dar..., voia Lui s-a împlinit
Să fiu veşnic,fără tine.

Eu te port mamă în gând
Te păstrez în amintire
De-atâtea ori plângând
După a noastră despărţire!

O...,mi-e tare dor măicuţă
să te văd acolo-n cerurile sfinte!

Amin,Amin!