Spre infinit spirală ancestrală
Purtată prin abisuri de lumină
Resimte-n sine umbra boreală
De a fi-nbrăcat în lut în tină!

Face parte în taină din noi,
Sentimente, vointă, simtire
Fără el, am fi săraci si goi...
Ne-am pierde întreaga-nflorire.

Trimis de Dumnezeu să pilduiască
Prin sine însuşi Supranaturalul
Înrădăcinat, începe să trăiască
Să biruiască greul, valul..

Natura i se vede în trăire,
Se descoperă adesea prin faptă.
Trăirea arată întreaga simţire,
Când calea vieţii... e dreaptă!

Sufletul se-nalţă prin zdrobire
Parfumul său în jur înmiresmează
Îşi înţelege întreaga menire
Lumină răsfrânge, vibrează!