ÎNVIEREA

Unda unei alte nopţi
a trecut, era linişte
Dar în ucenici domnea
starea sumbră de restrişte
Zorii zilei s-au ivit
învingând întunecarea
Totul era pregătit
să revină-n Fiu suflarea.

Se-auzeau în depărtare
păsărele ciripind
Cei ce s-au sculat devreme
vedeau nori cum se desprind
Ca să meargă-n alte zone
să-şi reverse ploaia lor
Şi să lase-n urmă doar
un imaculat decor.

Totul era pregătit
pentru ora hărăzită
Când evreii auzi-vor
veste nemaiauzită,
Când întregul Univers
va privi cu consternare
Ce avea să se întâmple
după răsărit de soare.

Printre muguri de smochin
străbăteau raze timide
Înc-o blândă dimineaţă
începea a se deschide
Molcom sunet de izvor
completa decorul care
Prevestea o atmosferă
de supremă sărbătoare.

Dar deodată s-a produs
zgomotul asurzitor
Dat de mii de trepidaţii
cu efect îngrozitor.
Îngerul trimis de Sus
stătea calm; ştia ce este
Cunoştea că tot ce-i scris
pe deplin se împlineşte...

Un cutremur s-aibă loc
înainte de-nviere?
Da! C-aşa vedem minunea
şi-a lui Dumnezeu putere!
S-a cutremurat pământul
şi-a dat stânca la o parte
Ca să iasă Fiul jertfei
din acea stare de moarte.

Când văzut-au ce se-ntâmplă
toţi străjerii-au înlemnit
Nu ştiau ce să mai creadă,
nu ştiau că a venit
Ceasul marii biruinţe
de profeţi menţionat
Când din starea nefiinţei
Domnul vieţii s-a ’nălţat.

Şi femeile prezente
au trăit înfricoşare
Când mormântul s-a deschis
fără nici o arătare
Dar avut-au o surpriză
(cea mai mare-n viaţa lor)
Când se întorceau spre casă,
copleşite de-un sfânt dor,

O fiinţă-nvăluită
într-un spectru luminos
Le-a întâmpinat zicând:
„n-a învins cel odios
Ci s-a împlinit un plan
conceput de Trinitate
Fost-am în abis trei zile
c-am murit cu demnitate,

Şi s-au bucurat duşmanii
crezând că voi fi pe veci
În tenebrele umbrite
de pereţi siniştrii, reci
Dar dumnezeiasca forţă
a venit şi-a dărâmat
Ce a fost urzit de oameni;
iată-Mă, am înviat!,

Cine poate să se-opună
planului universal
Şi Stăpânului ce şade,
veşnic, pe piedestal?
Când şi-a arătat puterea
planeta s-a scuturat
Că este stăpân pe toate
înc-odat-a demonstrat,

Iată-mă! S-a-nfăptuit
misiunea-ncredinţată
Mergeţi şi spuneţi la toţi
până-n zona-ndepărtată
C-a fost biruită moartea,
că Mântuitoru-i viu
Şi că nimeni nu mai poate
să Îl pună-ntr-un sicriu,

Iar de-aci ‘nainte fiinţe
ce se vor hrăni cu har
Vor gusta din Înviere
iar din veşnicul hambar
Vor primi încredinţare
că ajunge-vor la ţel
Şi vor fi părtaşi la masă
cu Avraam şi Daniel.”

Le-au mişcat şi le-au uimit,
pe femei, vorbele clare
Au recunoscut un zâmbet
ce-l dădea fără sforţare
Şi-au ştiut că e Rabuni
şi Amicul cel mai bun
Cel ce a venit din slavă
într-un ne-nsemnat cătun.

„Acum mergeţi fericite”
zise El cu glasul lin
„Şi Eu merg unde mi-e locul
(unde , veşnic, e senin)
Dar voi fi cu voi întruna
până iar ne-om întâlni
Chiar de vor veni prigoane
şi furtuni se vor stârni,

Mergeţi şi trăiţi viaţa
în credinţa că Cel viu
Nu vă lasă să pătrundeţi
într-un nesfârşit pustiu
Ci-i cu voi pe-ngusta cale
pân-ajungeţi la Liman
Să primiţi cetăţenia,
Sus, în veşnicul Canaan.”