Simon din Cirena

Ostenit de muncă, de-al zilei chin
Se-ntorcea spre casă -Simon- un străin
Si vorbind cu sine- sub greul zăduf-
Repeta mereu:-“O,copile-Ruf- si tu Alexandre
Pentru voi muncesc, pentru voi ar cîmpul
Si cu-amar trudesc. Fiindcă vă iubesc
Am lăsat Cirena. Dar Ierusalimul –
Domnul să mă ierte- s-ar părea că-i Gheena.

Nempăcat cu soarta,tristul călător
astepta minuni de la viitor.
Si mereu pe gînduri –rupt de lumea toata
S-a trezit deodată înconjurat de-o gloată.

“-Hei tu! Cel de colo!”-îl stigă un soldat
“Esti robust si tînăr bun pentru cărat.
Vino să-l ajuţi pe-aproapele tău
Pe Isus al vostru.Regele Iudeu!
Ce te uiţi asa?Ce n-ai înţeles?
I-ai crucea pe umeri căci avem de mers!”

Se trezi deodată Simon speriat
Si văzu-nainteai un biet condamnat
Ce mergea să moară pe-un lemn atîrnat.

I-au pus crucea-n spate si suia din greu
Dealul Căpăţînii.Dealul meu si-al tau-
unde ne-ampăcat Dumnezeu cu Cerul
Unde a plătit tot păcatul Mielul.
Sub greaua povară Simon auzea
cum in jurul său poporul plîngea.
Se boceau cu toţii si-n piept se băteau
Ţipete scoteau si se tînguiau.

Privi condamnatul – pe acel Isus
Privi la mulţimea ce mergea în sus.
Privi spre tîlharii ce-aveau crucea-n spate.
Si simti deodată că-I plin de păcate.

Auzi apoi pe Isus spunînd:-
“As vrea pentru voi să vă văd plîngînd.
Nu doar pentru mine.Eu voi merge-n cer.
Pe voi să vă plîngeţi.Copii ce pier.
Căci vor veni zile greu de suportat.
Fiţi plini de credinţă. Nu fiţi pom uscat.”

Ce lucruri ciudate-grele de-nţeles
Pentru mintea sa,pentru al său mers.
Dar vedea vădit că Isus – ce-i Harul-
Nu se-asemăna deloc cu tîlharul.
Nici cu cel din stînga,nici cu cel din dreapta-
Ăstia-ntradevăr îsi meritau soarta.

Au ajuns la locul numit Căpăţîna.
Lăsă crucea jos.Îl durea rău mîna.
Dar cu mult mai rău –de nesuportat-
Îl durea căci moare un nevinovat.

L-au urcat pe cruce între doi tîlhari
Plini de fărdelege,de păcate mari,
Pe acest Isus –regele iudeu
Pe cel ce-a venit chiar din Empireu.

-“Nu -nţeleg nimic!Cum să înţeleg?
Rîd. Batjocoresc .Un popor întreg-
Pe un om cepare-a fi nevinovat
O,Doamne ai milă de sîngele vărsat!”

Cobora la vale.Se lăsa amurgul.Auzi în urmă-i:
-“O,Tată-mi dau Duhul
Astăzi pe deplin în mîinile Tale!”
Era El Isus-Omul care moare.

Se gîndi la cruce.La povara sa.
Căzu întuneric peste Golgota.
Lumea alerga toată speriată.
Faţa îi era de lacrimi brazdată.
Se îndreptă spre casă,spre cei dragi ai săi.
Si-si spunea în sine:-
“O,copii mei! Ce pot să vă spun?
Mie asa de greu.
Amurit Isus.Fiul lui Dumnezeu.
Si-n Ierusalim cu adevărat e Gheena.
Lăsăm tot ce-avem:Plecăm la Cirena!”
Amin.

Gabriel Munteanu 7 aprilie 2012

Ontinyent-Spania