Piatra a fost aruncată
Şi mormântul este gol
Cum n-a mai fost niciodată!
Oare L-a răpit vreun sol?

Se dădeau de ceasul morţii,
Toţi soldaţii-au îngheţat
În răcoarea dimineţii.
Oare cine L-a furat?

Maria plângea-n grădină.
Printre lacrimi a văzut
Doua feţe de lumină
Însă nu le-a cunoscut…

Erau îngeri pe boltină
Coborâti din slava lor.
-Pentru ce plângi tu străina?
-L-au furat pe Învăţător…

Şi deodată trece-amarul,
Căci un om vorbeşte blând.
Însă nu e grădinarul
Maria spunea plângând:

-Domnule, dacă L-aţi dus,
Spuneţi-mi, unde L-aţi pus?
-Marie, i-a zis Isus…
-O! Rabuni, Tu, Isus?

-Nu mă ţine-acum Marie,
Pune-n oameni acest foc:
Eu sunt viu şi toţi să ştie
Sunt cu voi în orice loc!”