Ne dor abătut aşteptările
Cu frici în speranţe înfipte...
Dar strigă cocorii: „Visările
Au dreptul de-a fi împlinite!”
În noi tresăriră-auzirile
Din fire, din duh şi din suflet
Că pot totuşi îndeplinirile
Să aibă victorii în lupte.
Că pot ele-a trece o linie
Ce-aşa de abrupt ne desparte
Toate-aspiraţiile inimii
De visele înfiripate.
Putând a lăsa necredinţele
În urmă să piară mioape
Şi de-a ridica năzuinţele
De viaţa-ţi modestă aproape.
Ca tu-n gânguritul uimirilor
Să nu poţi o slovă a spune
Din faptul îndeplinirilor
Aripe să-ţi dea o minune.
Cât ei nu-i zidiseră visele
O aură pentru splendoare,
Ea şterse toate prezisele
Mai simplă şi mai uimitoare.