Se-ngemănează noaptea cu zorii dimineţii
Şi ziua de Sabat, aproape e sfârşită,
O săptămână nouă e gata să înceapă,
Pe Golgota e jale, căci lumea e mâhnită.

E vie amintirea alegerii greşite,
Când Iscarioteanul, Pe Isus L-a trădat,
Când fu ales Baraba, tâlharul, spre iertare
Şi Domnul, de mulţimea întreagă condamnat.

Răsună încă valea de strigătele lumii,
Noroadele scandează: "Să fie răstignit!"
O sumbră balansare, un corp lipsit de viaţă,
Un ştreang în care Iuda sfârşitul a găsit.

Treizeci de-arginţi, atâta să valoreze viaţa,
Acelui ce din slavă, S-a dat înspre jertfire?
E prea târziu regretul, dar n-a ştiut satana,
Că va-nvia Cristosul, că El e Mântuire!

Cel preţuit, murit-a, s-a împlinit Scriptura,
Păcatul omenirii asupra Lui a luat,
Dar Templul Sfânt, Mesia, ţinându-şi promisiunea,
Din colb şi din ruină, din nou S-a înălţat.

Maria Magdalena şi cealaltă Marie,
Când dis-de-dimineaţă, veneau înspre mormânt,
Au fost pe loc cuprinse de panică şi teamă,
Din cer se coborâse un înger, pe pământ.

Geme întreaga zare, cutremură ţărâna,
În haină ca zăpada şi chipul ca de fulger,
Înlătură piatra, apoi pe ea se-aşează,
Femeilor vorbeşte duios, frumosul înger:

„Vă zic să nu vă temeţi, căutaţi pe răstignitul,
Isus Cristos nu este, din morţi a înviat,
Veniţi, vedeţi mormântul, acolo e doar giulgiul,
Cu care Domnul Slavei, a fost înfăşurat.

Mergeţi şi daţi de veste, pe drumul Galileii,
Veţi întâlni pe Domnul, să anunţaţi pe fraţi,
Căci Isus vă aşteaptă, e-o zi deosebită,
Mesia a-nvins moartea, cântaţi, vă bucuraţi!”

A noastră fărdelege, a fost pricina care,
A declanşat această istorie a salvării,
În marea Sa iubire, găsit-a Creatorul,
Soluţia ispăşirii, în vremea îndurării.

Prin Mielul Sfânt primit-am, întreaga omenire,
Prin jertfa Sa supremă, prin sângele-I vărsat,
Adevărata viaţă, Iubire şi Lumină,
Slăviţi pe Domnul Slavei!” Cristos a înviat!"

11/04/12, Barcelona-Lucica Boltasu