O cinste e să porţi mantia
Deuter, 10: 8,9: “În vremea aceea, Domnul a despărţit seminţia lui Levi şi i-a poruncit... să stea înaintea Domnului ca să-I slujească şi să binecuvânteze poporul în Numele Lui; lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi.
De aceea Levi n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu fraţii lui: Domnul este moştenirea lui, cum i-a spus Domnul Dumnezeul tău”.
Sunt multe slujbe minunate
Ce poţi să faci pe-acest pământ,
Dar cea mai naltă dintre toate
E să te rogi Domnului sfânt.
E cea mai mare înălţare
Să ştii că preot ai fost pus,
Să mijloceşti cu-nflăcărare
Ca toţi să vină la Isus.
Să ştii c-ai fost ales de Domnul
În seminţia de leviţi,
Să te-ntâlneşti cu El în cortul
Unde doar cei ce-au fost sfinţiţi
În jertfa sfântă şi curată
A Mielului dumnezeiesc,
Au părtăşie necurmată
Cu Domnul vieţii şi-i slujesc.
O cinste e să porţi mantia
Ce are încrustat pe piept
Numele ţării: România
Care pierdut-a drumul drept.
Să porţi cu dragoste adâncă
Pe umeri, când în cort păşeşti
Pe cei ce nu aflat-au încă
De jertfa dragostei cereşti.
Să nu încetezi niciodată
În rugăciune a lupta
Până când fi-va câştigată
Pentru Hristos şi ţara ta.
Să nu te plângi că-i nedreptate
În orice parte te-ai uita
Şi nici să spui că-s rele toate,
Ci tu, îndreaptă-ţi inima
Spre Dumnezeu, că doar El poate
Tot ce e rău a îndrepta
De stăruieşti mereu cu toate
Puterile, în ruga ta.
Arată-L pe Mântuitorul
Prin viaţa şi vorbirea ta
Şi doar atunci, tot viitorul
Mai luminos s-o arăta.
Pentru-aşa slujbă n-ai răsplată
Pe Tera cât călătoreşti,
Nici o cetate nu ţi-e dată
Şi nici moşie nu primeşti.
Căci sus e ţara răsplătirii
Unde-ai s-ajungi, dacă slujeşti
Cu focul sacru al iubirii
Când pentru alţii mijloceşti.
Răsplata ta cea mai măreaţă
Pe care poţi a o primi
E să-l priveşti pe Domnu-n faţă,
Înconjurat de-ai tăi copii.
Şi-n jurul tău să se înşire
Mulţimi din neamul românesc
Cu toţi s-aducem mulţumire
La tronul Tatălui ceresc.