Este intuneric, afară privesc,
Şi văd luminiţe, lumânări zăresc.
Oamenii se-adună peste tot acum,
Este zarvă multă, muzică pe drum.

Oare ce se-ntamplă, ce-i cu toţi acum?
De ce sunt afară, de ce sunt pe drum?
De ce au aprinse lumânări în mâini
Şi de ce spun toţi că au luat “lumini”?

Fiecare vrea să o ţină- aprinsă,
O feresc de vânt să nu fie stinsă,
Să le lumineze drumul până-acasă,
Îşi poarta “lumina”, să le ierte vina…

Oare asta-i tot, doar o lumânare
Să o ţii aprinsă, asta-i sărbătoare?
Să treci pe sub masă, să te spovedeşti,
Şi plecând acasă la fel să trăieşti?!

Ce-nseamnă lumină? Domnul nostru spune :
“Voi sa fiţi lumini, străluciţi în lume!”
Nu s-aprindem toţi câte-o lumânare,
Noi să fim lumini pentru fiecare…

Prin trăirea noastră s-arătăm lumină,
Şi să reflectăm dragostea divină…
Asta este tot, noi să fim lumini,
O flacără vie pe drum, printre străini…