Tata, mama si-a lor fiica
Tremura-n casa de frica,
Nu stiu cine, pe-nserate
Toc-toc-toc la usa bate.

Tata isi vine in fire
Si ia o nuia subtire,
In mana cu nuielusa
Merge si deschide usa.

Trei batrani cu albe plete,
Cu miscari line, incete,
Se inclina toti deodata
Salutand uimitul tata.

Si-i vorbesc cu voce blanda:
-"Numele meu e IZBANDA";
-"Iar al meu e BUNASTARE
Pentru cel sarac ce n-are".

-"Eu IUBIRE ma numesc;
Si acuma te poftesc
Du-te-n casa, va-ntelegeti
Voi pe care il alegeti?

Care sa intre in casa
Si sa-l ospatati la masa?
Chibzuiti si judecati,
Unul singur sa chemati".

Intra-n casa tata iara
Si le spune ce-i afara;
Si le spune ce si cum,
Pe cine sa cheme-acum?

Sare mama bucuroasa:
"Cheama IZBANDA in casa!
Sa avem succes si noi
Si-om mai scapa de nevoi!"

Tata zice: " Mi-se pare
Ca il chem pe BUNASTARE;
Toata viata am muncit
Si tot nu ne-am pricopsit."

"Nu e bine mama, tata!
Zice fata suparata;
Casa plina de IUBIRE-i
Cea mai mare fericire!

Nu-i manie, nu e cearta,
Toti cu dragoste se poarta;
Nu-i cartire, nu-i minciuna
Nici invidie sau ranchiuna!"

-"Adevar graieste fata"
Si din usa zice tata
Cu o voce bucuroasa:
"Invitam IUBIREA-n casa!"

Toti se uita cu uimire
Ca primul intra IUBIRE,
Dupa el IZBANDA care
E urmat de BUNASTARE.

Si apoi cu voce blanda
Le explica clar IZBANDA:
-"Eu, singur as fi intrat
Daca voi m-ati fi chemat,

Tot la fel si BUNASTARE
De-i faceati doar lui chemare;
Dar l-ati chemat pe IUBIRE
Cu care-avem insotire.

Daca IUBIREA lipseste
Tot ce ai se iroseste,
N-ai succes, n-ai avutie,
Nici viata in curatie.

Tot mereu cazi in pacat,
Si n-ai cugetul curat;
Nu ai dragoste de frati,
De crestini adevarati.

Deci uniti-va credinta
Cu fapta, cu cunostiinta;
Cunostiinta cu-nfranarea,
Infranarea cu rabdarea.

Cu evlavie va purtati
Si cu dragoste de frati;
Sa aveti in voi iubire
Pentru-ntreaga omenire.

Si sa v-amintiti mereu
Cat de bun e Dumnezeu;
Sa-L iubiti,sa-L adorati,
Nu uitati ce-I datorati"
Amin!