Încreştinez acum, de Paşti,
Un gând, ştiind că, din lumină,
Tu, Doamne, vrei să mă renaşti,
Făptură nouă, fără vină.

Mă răstignesc de orice gând
Şi planuri omeneşti, mărunte,
Când mi se-aşează, rând pe rând,
Cununi pe-nsângerata frunte.

Şi nu mai vreau frânturi de vreasc,
Nici omenesc în piept să-mi zbiere,
Acum că-i timpul să renasc,
Din răni şi plâns spre Înviere.

Îmi pun pe umăr multe cruci
Şi vreau să beau întreg paharul,
Privindu-Te, Isus, cum duci
Povara mea, urcând Calvarul.

Cu sufletul pierdut în mări
De-nfrigurări şi-nlăcrimare,
Din ale mele-ndepărtări,
Eu vin la cruce, spre iertare.

Şi nu mai vreau în felul meu
Să mai străbat cărări străine,
La Tine, Fiu de Dumnezeu,
Aduc un suflet de suspine.

Mă las cu Tine răstignit,
Să fiu angelică zidire,
Când ştiu că tot ce-ai pătimit
E un izvor de mântuire.

Încreştinez acum, de Paşti,
O lacrimă curgând pe faţă
Şi-aştept smerit să mă renaşti
Pe-un drum curat şi-o nouă viaţă.