Mai opreşte-te


Bănuiesc că nici n-ai observat
Că pretutindenea e primăvară...
Să fii oare prea îngrijorat?
De nu vezi cât de frumos-i afară!?

În fond, pentru ce atâta alergare?
După nişte lucruri care pier,
Sau nu ştii că la plecare,
N-ai să duci nimic în cer?

Mai opreşte-te lângă o floare...
Să-i simţi al ei miros,
Mai stai lâng-o apă curgătoare
Meditând la viaţa ta mai serios.

Mai opreşte-te să vezi a cerului culoare
Dar ridică-ţi fruntea din pământ,
Şi mai lasă vântul să-ţi dea o-mbrăţişare
Pe melodiile ce se-aud din crâng!

Mai opreşte-te şi-aruncă o privire în natură
Ca să vezi cum mâna Lui cea tare,
Se-ngrijeşte de orişice făptură
De la cea mai mică, pân’ la cea mai mare.

Opreşte-te şi tu din mersul tău...
Şi-arunc-asupra Lui a ta îngrijorare
Căci El Însuşi, Dumnezeu...
Vrea să-ţi lase pace şi-uşurare!

~Amin~