Hristos, a înviat din morţi!


Sus la Golgota se-nsera
Cei trei, au fost crucificaţi
Unul din ei din Cer era
Ceilalţi tâlhari, adevaraţi

Dar înainte să se stingă
Cei doi pe Isus L-au rugat
De poate pe romani să-învingă
S-o facă şi va fii scăpat

Unul din ei îşi simte vina
Ştia, că totul merita
Cu celalalt vorbea într-una
Şi îl certa, tare-l mustra

Simţea prezenţa şi mărirea
Celui ce Rege, Îşi spunea
Vedea pe chipul Lui, sfinţirea
Şi nevinovăţia, Sa

Şi L-a rugat plin de cuviinţă
Dacă pe El, se va salva
Smerit şi-n mare umilinţă
Isus, să-l aibe în mila Sa

Al său păcat îl recunoaşte,
Nu se compară cu Isus
Căinţă mare dovedeşte
Şi vrea la Cer s-ajungă, sus

Promisiunea a primit
Lui, chiar Isus cu gura Sa
I-a spus că astăzi, negreşit
Va fii-n Împărăţia Sa

Acum toţi trei erau pe cruce
Sabatul, se apropia
Iosif vroia să-I poată duce
Trupul, pentru a-L înmormânta

Cu fluierele nezdrobite
Cămaşa, ruptă si împărţită
Femeile toate îngrozite
Priveau, la faţa-I chinuită

Iar Iosif din Arimateea
Cu Pilat de vorbă a stat
Cu-a sa învoire după aceea
Într-un mormânt, L-au aşezat

Soldatul ce era aproape
Era şi el încredinţat
Că e Isus, şi nu se poate
Să nu fie adevărat

E Fiul Tatălui de sus
Este complet, încredinţat
Cu răutate L-au răpus
Şi chinuri grele a suportat

Chiar semnele au arătat
Că este Fiu de Dumnezeu
Pământul, s-a cutremurat
Când s-a stins viaţa-n trupul Său

Şi Cerurile s-au deschis
Morţi, din morminte au ieşit
Asa cum profeţii au zis
Exact aşa, s-a împlinit

După ce trupul I L-au pus
Şi piatra grea au aşezat
Puhoiul de mulţimi s-a dus
Liniştea serii, s-a lăsat

Iar dimineaţa în zori de zi
Femei să-L ungă, au venit
Dar nu se mai afla aici
Pe-al lor Isus, nu L-au găsit

Nedumerite se uitau
La tânărul ce le vorbea
Nimica nu înţelegeau
Cel mort, acum, nu mai era

Şi tânărul ce le-a aştepta
Cu dragoste, le-a explicat
Înger era cel ce vorbea
Le-a spus, Hristos a înviat!

Că tututor ele pot spune
Că Domnu-I viu, a înviat!
Şi ucenicii să se adune
Cum vorbă, Isus le-a lăsat

Dar fiecare a făcut
Aşa, cum credea de cuviinţă
Înfricoşaţi de ce-au văzut
Se clătina a lor credinţă

Cu toţi de romani se temeau
Vroiau viaţa să îşi salveze
Dar şi pe Isus Îl iubeau
Si nu vroiau să Îl trădeze

Stăteau în case, mai feriţi
Şi despre Domnul toţi vorbeau
Erau nespus de fericiți
Dar parcă totusi, nu credeau

Dar Domnul, li s-a arătat
Ei, Îl priveau înspăimântaţi
El "Pace" la toţi le-a urat
Să fie mai, încredinţaţi.

Picioarele și-a arătat
Şi mâinile, ca să Îl creadă
Hrană a cerut şi a mâncat
Ei, nu se săturau să-L vadă

Şi cu blândeţe I-a certat
Că n-au avut multă credinţă
Pe toţi apoi, i-a îndemnat
Să lupte pentru biruinţă

Cu toţi să propovăduiască
Scripturile, cum El le-a spus
În lumea mare, să pornească
Conduşi de puterea, de sus

Înspre Betania s-au dus
Acol, I-a binecuvântat
Şi lin s-a înălţat în sus
Spre Tatăl Său, s-a îndreptat

Iar ei cu toţi s-au închinat
În timp ce El la Cer urca
Că era viu, s-au bucurat
Vor împlinii toţi, voia Sa

În Templu timpu-şi petreceau
Mereu pe Domnul lăudând
Cu dragoste se pregăteau
Să duca Vestea, pe pământ.

Amin

Câmpia Turzii, 10 aprilie 2012