Se varsă zorile...

Se varsă zorile, de ziuă
Şi se-ntrvede dimineaţa,
Cu-a ei frumoasă auroră
Ce străbate rupând ceaţa,
Iar ucenicii stau la proră
Veghind, că-i ultima oră,
Şi ţin totul sub obsevare,
Până la răsărit de Soare.

Se varsă zorile, de ziuă,
La orizont lumini mijesc
Iar întunericul se pierde
Când în mărire ele cresc,
Şi aurora, în roşu-verde
La ucenicul care-o vede,
Declamă ziua frumoasă,
În farmec spectaculoasă.

Se varsă zorile, de ziuă!
Vertiginos lumina creşte
Şi-n cadrul nopţii feeric,
Intensitatea-i se măreşte
În spaţiul sublim, eteric
Anulând negru-ntuneric,
Şi-apare Împăratul Soare
Isus, prin binecuvântare.

Flavius Laurian Duverna
19 aprilie 2012