Nu îmi mai ajunge timpul
Şi....niciodată nu-i destul
Parcă, îţi zboară şi gândul
Şi uit chiar şi că-s flămând
Şi sufletul îmi stă-nsetând.

Mare-i problema cu timpul
Şi parcă, nu-mi mai ajunge
Zboară parcă ca şi vântul
Şi mai lung îmi pare drumul
Tare, îmi mai vine-a plânge.

Nici ziua nu-mi e destulă
Prea repede orele-mi fug
Îmi pare că n-o s-ajungă
Ziua nu-i destul de lungă
Şi nu ştiu de ce mă plâng!

Când Domnul este cu mine
Pentru toate-mi face timp
Doar Lui să vreau a spune
Ce-aş avea nevoie anume
Şi tot, ceea ce-am în gând.

În mâna Lui e soarta mea
În mâna Lui e cârma vieţii
Şi Domnu-mi dă călăuzirea
Mă ajută să-mi schimb firea
Şi de-s, în pragul bătrâneţii.

Şi de nu-mi ajunge timpul
Nu-i nimic, mai e şi mâine
Lângă mine este Domnul
Ce-mi binecuvântă timpul
Şi El stă, chiar lângă mine!

A.N
18.04.2012 Firenze