forever

între două oglinzi
fulgi rari se topesc inegal
o fâşie de cer întoarce agonic inele
în ultima horă şi peştii se prind
la masa tăcerii nevăzutele rosturi
desfac muguri noi din
cuvânt

musteşte câmpia
şi dealul în formă de pâine
se-mparte la stoluri nomade
alte păsări prin cuiburi apun
prea curând înverzit buzunarul
ascuns mai departe la piept
dintr-o vârstă în alta
convulsii de sevă semnează
un trunchi renăscând

mai e loc mai e timp de-un şotron
cu piatra tocită în ambele sensuri
aprind de la sine culorii
alt rug

descântecul febrei porneşte frenetic
dezlegările bat gongul trezirii
în cercul cromatic începe corrida
trei parce abdică în verdele crud
mereu între pisc şi pustiu
relieful obligă vederea să fie înaltă
privim împreună prin singurul ochi

Tu către mine iar eu către cer