Gindul.

Daca ar sti unde se naste,
Gindul care ma-nfasoara…
Cine stie si cunoaste?
Ma intreb a cita oara.

Gindul tainic cind apare,
Strecurindu-se prin minte,
Culegind din via mare
Milioane de cuvinte.

Si apoi isi face calea
Ratacind prin labirint,
Precum vintul de pe mare,
Vrea sa fie auzit.

Mai ramine sa ajunga
Pe tarimul limbii moi,
Dupa atita cale lunga,
Nu se-ntoarce inapoi.

Si atunci din gura iese,
Gindul proaspat zamislit,
Limbii nici nu vrea sa-i pese,
Vorba care a iesit.

Deci atunci cind gindul zboara,
Spre copacul mintii tale,
Nu-l lasa ca sa coboare,
Pin nu trece cercetarea.

Daca gindu-i necurat,
Care vrea cuibul sa-si faca,
Sa-l alungi neaparat,
Caci el mintea ti-o ataca.

Gindul care este bun,
Pe o clipa doar apare,
Ca naluca-n nopte pare,
Nu-l lasa indarat sa zboare.