De va fi să vină Domnul
În această noapte
Mă întreb în mine omul
Este în dreptate
Este gata să asculte
Trâmbița sunând
Cântecul din vârf de munte
Pe îngeri cântând
Mă întreb a mea credință
E spre mântuire
Sufletu-mi e-n umilință
Inima-n zdrobire
Am făcut tot ce mi-a spus
Bunul Dumnezeu
Pe vrăjmaș eu l-am răpus
În Numele Său
Am vorbit de-a Lui răpire
Celora din jur
Am purtat a Lui Iubire
Fără de cusur
Mă întreb și mă gândesc
De va fi să vină
Voi putea eu să pășesc
Spre a Lui Cunună
Am iertat în deajuns
Pe cel ce nu iartă
Am știut să fiu ascuns
De a Lui pedeapsă
Mă întreb, și-n mine glasul
Duhului Său sfânt
Îmi șoptește,,fă popasul
În al Meu Cuvânt
Unde vei găsi răspunsul
La a ta-ntrebare
Nimeni nu este ca Dânsul
Cu a Sa-ndurare
Ce pe mort îl face viu
Pe cel nestatornic
Prin credință al Său fiu
Căci El este dornic
De-a salva orice ființă
Ce în El se-ncrede
Dându-i harul-biruință
Ce-ntrebarea-o pierde.
Amin!
Sa nu lasam totul pe ultima clipa pentru ca sfarsitul ar putea veni cu o clipa inainte si vom fi pierduti.
Foarte frumos mesajul poeziei.