Ce minunat eşti Tu, Isus!
De Tine-s tare copleşită;
În viaţa mea reverşi nespus
Noi binecuvântări de sus
Şi sunt atât de fericită!
Ce tainic şi ce nepătruns
Îmi pare gândul Tău, Stăpâne!
Lăuntrul meu umbrit, ascuns
Iubirea-Ţi mare l-a pătruns
Aşa cum nu se poate spune.
Ce mângâiere Tu îmi dai
Şi lacrimi vii de bucurie!
Niciunde-asemănare n-ai
Tu, Domn divin cu chip din Rai
Şi Dumnezeu din veşnicie.
Ce împlinită-i viaţa mea
Sub râul Tău de îndurare!
Te voi slăvi de-a-pururea
Căci fără margini mâna Ta
Mă umple-n binecuvântare.
Ce blând mă-mbie Duhul Tău
Şi mă conduce-n orice clipă!
Ce dulce este glasul Său,
Păzindu-mă de orice rău
Cu-atotputernica-i aripă!
Sunt copleşită, o, Isus,
De dragostea-Ţi atât de mare
Pe care mi-o arăţi nespus
Prin darul Tău preascump de sus,
În nesfârşita-Ţi îndurare.
Îţi mulţumesc neîncetat
Şi Te slăvesc mereu, Părinte,
Pentru izvorul minunat,
Ce-n viaţa mea l-ai revărsat,
De-atâta dragoste fierbinte.
23 aprilie 2012
http://pauladita.wordpress.com/